fbpx

Sfaturi pentru nutriția pe timpul rece. Zeolit – noutate pentru protecția albinelor

Pe măsură ce amprenta activităților umane asupra florei spontane și nivelul economic cresc, cantitatea de miere disponibilă pentru iernarea albinelor scade natural, dar și ca urmare a extragerii ei pentru a fi valorificată ca marfă.

Stupina nr 1/2021(4)
Fot. wirestock

Completarea rezervelor de miere trebuie să fie ghidată de o serie de reguli:

  • Glucidele destinate consumului uman (din industria alimentară) se folosesc în cantitate de maxim jumătate din cantitatea finală de hrană din faguri datorită carențelor de substanțe nutritive și pH-ului adesea inadecvat;
  • Hrănirea cu glucide de uz alimentar se finalizează înainte de prima săptămână a lunii septembrie sau chiar mai repede în zonele de deal și munte, pentru a reduce uzura produsă de diglucidele și poliglucidele din compoziție asupra albinelor care vor ierna;
  • Uzura este redusă de hrănirea cu proteine de calitate sau polen poliflor concomitent cu hrănirea glucidică;
  • Dacă se dorește hrănirea în care hrana sintetică (substituent de miere) să depășească jumătate din cantitatea finală de hrană sau dacă se dorește hrănirea după prima jumătate a lunii septembrie, recomandarea ar fi să se folosească sirop destinat hrănirii albinelor, care nu uzează, cu compoziție și parametri controlate și ajustate conform cu cerințele albinelor – produs de o companie renumită din România.
  • Dacă nu s-a reușit hrănirea la timp a albinelor și acestea nu mai preiau siropul din hrănitoare, iar rezervele din faguri sunt încă insuficiente, se impune hrănirea cu turte energetice, care se poate efectua și în sezonul rece. De asemenea, consumul de miere datorat creșterii de mult puiet în cazul iernării pe faguri puțini poate duce la epuizarea rezervelor din faguri și necesitatea completării cu turte energetice;
  • Hrănirea cu turte energetice se impune și în vederea protejării sănătății albinelor în situația în care fagurii conțin miere toxică pentru albine (din sursele descrise mai jos), care nu a putut fi extrasă la timp. Astfel mierea respectivă ajunge să fie consumată târziu în timpul primăverii când familia beneficiază de zboruri de curățire, populație mai mare, puiet în cantitate crescândă.

Sursele de miere inadecvată iernării:

Orice tip de mană, care are efecte dezastruoase în timpul iernii datorită pH-ului prea ridicat, conține glucide indigeste în cantitate mare și exces de minerale.

Sucurile de orice fructe (struguri, prune, pepeni, mere, etc.) sau zahărul nerafinat conțin glucide toxice sau care cel puțin perturbă echilibrul digestiv.

подписка [...] - Nu poţi citi decât fragmente ale articolelor - Abonament

Stupina nr 1/2021(4)

Nu putem spune același lucru despre floarea soarelui, o plantă mult mai frecventă decât teiul.

Deși fenomenele de toxicitate ale nectarului de floarea soarelui sunt mai rare și mai puțin violente decât cele ale teiului, fructelor sau manei, ele există și se manifestă gradat, de la imperceptibil până la mortalități semnificative semnalate în articole mass-media. Și problemele nu sunt noi, deoarece literatura apicolă din anii ‘60-’80 ai secolului XX conțineau sfaturi și argumente pentru a evita fenomenele toxice manifestate la culesul de floarea soarelui.

În ce ne privește, am fost o dată în plus martorii toxicității mierii de floarea soarelui printr-un test al diverselor variante de miere și siropuri efectuat cu albine captive în anul 2018 în asociere cu Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara, în care albinele au trăit mult mai puțin decât în alte loturi.

Pe de o parte putem bănui un potențial toxic de natură ereditară la această specie, dar care nu se transmite în mod egal la diversele soiuri și hibrizi și probabil că nici nu se manifestă în orice condiții, dar fenomenul nu a fost cercetat științific.

Pe de altă parte, cunoaștem riscurile de poluare cu pesticide la această plantă. Iar dacă pesticidele actuale cel mai frecvent folosite (piretrinoide, nicotinoide – până la epuizarea reală a stocurilor, ierbicide de ultimă generație) sunt probabil sigure pentru om, mamifere și pentru păsări, nu se poate spune același lucru despre impactul lor asupra insectelor. În comparație cu impactul asupra omului, cel asupra albinei este mult mai direct deoarece timpul petrecut până la înflorire este mult mai scurt decât cel petrecut până la recoltarea semințelor, perioadă în care planta continuă să metabolizeze și să reducă doza de toxic încorporat, fie el și sistemic.

Iar dacă ar fi să comparăm toxicitatea unui poluant ipotetic, toxic pentru om și pentru albină în egală măsură: cantitatea de nectar monoflor consumat direct de către albine raportat la alte alimente consumate concomitent este cu totul alta (mult mărită) față de proporția de miere sau ulei de floarea soarelui consumat de către om din totalul alimentelor (omul are o dietă mult mai diversă care indirect îl protejează), deci vorbim despre grade diferite de risc între specii în cazul unor alimente cu o aceeași toxicitate.

Toxicitatea discretă a mierii de floarea soarelui se poate manifesta în sezon prin depopularea mai mult sau mai puțin accentuată a familiilor, pusă de către apicultor pe seama uzurii, scăderii naturale de sezon, a îmbătrânirii albinelor din vechea generație coroborat cu lipsă de cules în luna iunie. Depopularea duce la părăsirea etajului și accentuarea blocării cuibului cu miere.

Dacă până la începutul iernării, aportul de nectar sau sirop din alte surse protejează populația de consumul de miere toxică, iernarea pe miere inadecvată poate duce la fenomene de depopulare direct proporționale cu consumul de miere. Adică acestea se accentuează în perioadele de ger și după ce reginele accelerează ponta spre primăvară. Am fost martori unei asemenea manifestări în care albinele iernate pe miere de floarea soarelui regresau spre primăvară în loc să se dezvolte, spre deosebire de altele care aveau acces la turte glucidice de calitate și care realmente se dezvoltau.

подписка [...] - Nu poţi citi decât fragmente ale articolelor - Abonament

Stupina nr 1/2021(4)
Fot. wirestock

Caracteristicile turtelor energetice adecvate pentru a fi utilizate în perioada de iernare sunt:

  • Să aiba o compoziție din glucoză și fructoză din care să lipsească alte monoglucide (de ex. galactoză, manoză, etc.), diglucidele (zaharoza, maltoza) și poliglucidele. Turtele cu conținut de zahăr s-a demonstrat că uzează în lipsa unei hrăniri concomitente cu proteine, care este posibilă doar în timp ce albinele cresc puiet;
  • Să conțină microelementele necesare vieții, dar nu mai mult 1% minerale (cu excepția adaosului controlat de zeolit);
  • Să aibă pH-ul potrivit nevoilor albinelor între 4,5 și 5,5;
  • În afară de turtele comerciale în variantele cu care suntem obișnuiți, semnalăm ca și element de noutate apariția unui nou aditiv în turte, anume zeolitul. Acesta este un compus mineral cu multiple întrebuințări tehnice, dar în special cu efecte benefice pentru mai multe specii, inclusiv omul și albinei atunci când este înghițit.

Efectele zeolitului asupra albinelor:

подписка [...] - Nu poţi citi decât fragmente ale articolelor - Abonament

Dr. Daniel Cristian Popovici
Ing. Alina Varadi


 Abonament


Error: No articles to display